Intrarea Domnului în Ierusalim este sărbătorită în duminica dinaintea Învierii Domnului (a Sfintelor Paşti), în acest an în ziua de 28 aprilie.
Acum prăznuim unul dintre cele mai mari evenimente din viaţa pământească a Domnului nostru Iisus Hristos: intrarea Lui sărbătorească în Ierusalim, spune Sfântul Luca al Crimeii. ("Predici la Triod - La porţile Postului Mare", Sfântul Luca al Crimeii; 1877-1961, 2004)
În zilele acelea, Ierusalimul era plin cu oameni veniţi de pretutindeni la marea sărbătoare a Paştilor. Răsuna cetatea de zvonurile privitoare la Marele Proroc şi Făcător de minuni din Nazaret, Ce tocmai săvârşise cea mai mare dintre nenumăratele Sale minuni - învierea lui Lazăr, care zăcuse patru zile în mormânt, şi aştepta sosirea Lui, şi se pregătea să Il întâmpine sărbătoreşte.
Hristos se arată în Ierusalim cu o înfăţişare sărăcăcioasă şi smerită; împărăţia Lui nu este din această lume şi slava Lui trebuia să fie de alt fel - mai presus de lume, dumnezeiască. Se descoperă acum poporului israelit ca Mesia smerit şi pătimitor, liniştit şi blând, "Care trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila (fitil de lumânare) ce fumegă nu o va stinge" (Isaia 42, 3).
Iisus Hristos a intrat în această zi în Ierusalim, smerit şi călare pe un mânz de asin, nu cum va fi la cea de-a doua venire a Sa, când va veni înconjurat de toate cetele îngereşti, nu ca Mântuitor, ci ca înfricoşat Judecător.
"Nu va mai fi atunci nici milă de mamă, nici cuvânt de frate, nici glas de mângâiere, nici rude, nici prieteni, nici milă de judecător, nici untdelemn pentru candele, nici plâns de pocăinţă. Nimic nu va mai fi atunci, ci singură dreptatea din cer va privi şi adevărul din pământ va răsări (Psalmul 84, 12).
Şi în emoţia acelei chinuitoare tăceri, glasul Fiului lui Dumnezeu va răsuna tare, ca un glas de tunet ce sparge norii, ca un sunet de trâmbiţă ce spintecă văzduhul, ca un fulger din cer ce desparte suflet de suflet, inimă de inimă, pe om de fratele lui". ("Predică la Duminica lăsatului sec de carne, despre judecata de apoi şi puterea milosteniei", Arhimandrit Ioanichie Bălan, doxologia.ro)
Acum, în ziua intrării Domnului în Ierusalim, mulţime de oameni din Betania şi din cetatea Ierusalimului, auzind că Mântuitorul a făcut acea mare minune, a învierii lui Lazăr, mort de patru zile, a ieşit înaintea Sa şi L-a întâmpinat cu stâlpări şi cu ramuri.
Aşadar, poporul sălta ţinând în mâini ramuri de finic, strigând: "Osana întru cei de sus! Bine este cuvântat Cel Ce vine întru numele Domnului!", aşternându-şi hainele sub copitele asinului. Copiii strigau, înălţând laudă lui Dumnezeu. ("Predici la Triod - La porţile Postului Mare", Sfântul Luca al Crimeii, 2004)
Şi totuşi, cărturarii, fariseii şi arhiereii sufereau şi cârteau, iar în cele din urmă, nemaiputând răbda, I-au zis Domnului: "Ceartă-i, Tu nu auzi ce zic?". Iisus le-a răspuns: "Oare niciodată n-aţi citit că ”din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă”? Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga" (Matei 21, 16; Luca 19, 39-40).
Erau plini de zavistie şi de ură împotriva Mântuitorului şi auzind despre minunea cu învierea lui Lazăr, nu numai că nu au crezut, ci s-au grăbit să hotărască condamnarea Sa la moarte. Căci adunând sinedriul, ziceau: "Ce facem, pentru că Omul acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor lua şi ţara şi neamul" (Ioan 11, 47-48).
Auzi nebunie, auzi orbire din zavistie şi ură! Despre această orbire şi împietrire a fariseilor, a arhiereilor şi cărturarilor a prorocit marele prooroc Isaia, zicând: ”Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă, şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă şi să-l vindec” (Isaia 6, 10). ("Predica la Duminica Floriilor", Părintele Ilie Cleopa, Editura Mănăstirii Sihăstria, 1996; doxologia.ro)
Iisus Hristos nu a venit însă în lume să împărăţească peste Ierusalimul cel dinafară care este Iudeea, ci a venit să pătimească şi să moară pe cruce pentru noi, să-şi facă locaş de odihnă în inimile noastre, iar cel mai mult, spune părintele Cleopa, se odihneşte şi intră în inima noastră prin taina Spovedaniei şi a Sfintei Împărtăşanii, pentru care creştinii s-au pregătit în Postul Mare. ("Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", Arhimandrit Ilie Cleopa, Ed. Episcopiei Romanului, 1996)
Din seara Duminicii Floriilor încep deniile.
La prima denie, cea din Duminica Floriilor, se va citi Evanghelia cu smochinul blestemat, pentru că nu avea roade întru el. "Să ne silim şi noi a face roadele faptelor bune, ca să nu avem aceeaşi soartă cu smochinul din evanghelie, în ziua cea mare a dării de răspuns", spune Părintele Cleopa. ("Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", Arhimandrit Cleopa Ilie, Episcopia Romanului, 1996)
