Sâmbătă, 2 aprilie 2023, la ora 11, la numărul 31 de pe strada Ioan Mihalyi de Apșa, a avut loc deschiderea primei expoziții particulare dedicată unei pasiuni de o viață, intitulată Krechnyak Motorszighet.
În prezența a peste 50 de susținători, Istvan Krechnyak povestește despre primele cărți, reviste, pliante și prospecte de automobile pe care le-a colecționat încă de la vârsta de 13 ani. Din 1987 până în prezent i-a trecut prin palmares aproximativ 300 de automobile, azi, păstrând un număr de 10 autoturisme, din care 7 sunt prezente în această expoziție.
„De mic copil am avut pasiunea asta, cred că înaintea cuvântului mama am spus „auto”. Trebuia să am o nebunie să strâng atâtea obiecte legate de automobile, dar fără sprijinul mamei mele și al soției mele n-aș fi reușit să deschid prima expoziție dedicată istoriei automobilelor în Maramureș. Nu știu încă numărul exponatelor, dar promit că la următoarea expoziție de la anul, să fie mai bine pus la punct inventarul lor. Sunt peste 1000 de piese, din care pot să menționez cu ceea ce mă mândresc cel mai mult, cu o Dacia 1300 din 1983, taxi Columbia, s-au făcut 500 de bucăți pentru export, din care au rămas în România 10, iar aici o am pe singura care nu este revopsită. Mai am o emblemă de Horch, care pe vremea lui era ca un Rols Royce, din câte știu, este unica emblemă în România. Nu am știre să existe vreun automobil Horch în țară. Este dureros câte lucruri interesante se aruncă la groapa de gunoi, eram tânăr și am asistat de multe ori la pierderi pentru istoria automobilelor în acest fel.
Despre motociclete, ce să spun, nu sunt mare fan, dar am avut un Puch 50 care m-a făcut să-mi dau seama că banii nu înseamnă totul. L-am cumpărat cu o anumită sumă, l-am revândut după ce l-am pus la punct, desigur cu altă sumă, dar azi, unde-s banii, unde-i motocicleta? Păstrez doar o poză cu ea. De atunci mi-am dat seama că nu orice trebuie să fie de vânzare.
Întorcându-mă la mașini, cea mai valoroasă pe care o dețin este Audi Coupe care anul viitor va fi de epocă, dar cea mai scumpă va fi un Ford Eifel din 1939 pe care acum încep să-l restaurez... râsul curcii este că până acum am băgat vreo 6000 de euro în el și abia de-acum încep, atâta a costat adusul acasă a celor 3 bucăți din care îl voi restaura.
Expoziția de azi este o bucurie pentru mine, prietenii veniți din Sălaj, Baia Mare, Carei, vreau să le mulțumesc din suflet pentru recunoașterea pe care mi-au oferit-o prin prezența lor aici, azi. Trebuie să spun că cei din Carei vin cu 12 Dacii.
Voi organiza periodic câte o expoziție de acest gen, îi rog pe cei interesați să urmărească următorul anunț care cred că va fi cândva... sper că în toamnă. Mai am de adus din pod o grămadă de piese pe care vreau să le expun și, de ce nu, să fie subiectul unui talcioc organizat în curtea asta... dar nu pot face nicio promisiune la ora asta. Vreau să mă bucur împreună cu invitații.”
Mulțumim Istvan Krechnyak, suntem bucuroși să avem un astfel de colecționar în Sighet!